Esti ingradit intruna de tot ce te inconjoara,
Spiritul se usuca iar viata ti-e amara;
Ai vrea sa iti iei zborul, ai vrea sa poti visa,
Dar Procust te invita din nou pe canapea.
Deductia functioneaza in viata cea concreta,
Iti cangreneaza mintea, devii marioneta.
Vointa ti se inmoaie, mai faci un compromis
Si constientizezi ca cercul s-a inchis.
Dar statul isi doreste un ins mecanizat,
Cu mintea amputata si bine-nsurubat
In lumea de roboti care se deplaseaza
In traiectorii fixe intre servici si casa.
De nu esti tu acela care te-au programat,
In ochii lor vei fi un tip inadaptat,
Un individ atipic si foarte incomod,
Ce trebuie izolat sau dus la esafod.
Acei care prospera si viata-ti otravesc,
Mereu cad in picioare, in orice timp traiesc.
Sunt cei ce ieri erau atei si politruci,
Iar astazi s-au smerit si-si fac sute de cruci.
Cu minti gelatinoase si spatele flexibil,
Ne fac apologia unui stat imposibil:
Cameleoni perfizi, ti-arunca legea-n fata,
Dar mimetismul lor, mie imi provoaca greata!
12 years ago
14 years ago