Urmele tale au inflorit,
S-a ridicat flora dulce din vai,
Vai,cate palcuri de plus infinit
Ard dupa urmele pasilor tai.
Cand te-ai nascut?In ce timp?In ce loc?
O ursitoare te-a blestemat
Sa n-ai nici casa si nici noroc,
Nici dreptul simplu la un barbat.
Cand ma gandesc catre tine mi-e frig,
Florile pasilor tai ard cumplit,
Strig catre tine,daca le strig,
Singuratatea ta a-nflorit.
Raul e mare ca un blestem,
Intre ce sunt si inflorirea ca esti,
De peste moarte parca te chem,
De peste mari,departari si povesti.
Cand te-am stiut era foarte tarziu,
Pana acum se putea sa si mori,
Doamne,ce frig,ce prapad,ce pustiu
Sub fragezimea acestor flori.
Va veni iarna,prea trista mea,
Trenuri vor sta sub zapezile mari,
Dintr-o provincie,de undeva,
Fara putere ai sa tresari.
Punte de turturi va fi intre noi,
Florile stinse plecand in cer,
Ne vom intinde pe-un pat de sloi,
In sarutarea cu guri de ger.
Nu numai tu,ci si eu am avut
Straniul acces la acest nenoroc,
Florile tale murmura mut,
Inca e toamna si te invoc.
Si mai departe ce sa mai spun?
Soarele cade in scurta zi
Ca inflorirea tevii de tun,
Care anunta ce ierni vor veni.
Charles Aznavour - La bohème (piano)
https://www.youtube.com/watch?v=sBOrEV1DYOE